iarna 2004
Semnează Cartea de Oaspeţi
 
 
 
 
 
 
 
 

Scrisori pentru surori

Iarna 2004

Dragi surori în Hristos,
Psalmistul David a spus: "Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, ŞI ACOLO mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca." (Ps.139:7-10)

ŞI ACOLO... Acel "şi acolo" poate fi ceva diferit pentru fiecare dintre noi. Poate este o boală incurabilă pentru cineva, sau poate este şederea înaintea unui sicriu al unuia iubit, poate este un copil plecat departe, sau trădarea unui prieten drag. Dar orice ar fi, copilul lui Dumnezeu are mângâierea că ştie că Tatăl Ceresc îl călăuzeşte cu o mână, iar cu cealaltă îl apucă şi îl ţine. (Isaia 41) Şi chiar dacă uneori noi nu putem vedea faţa Lui din cauza norilor, ştim că El este aproape; şi când stăm liniştiţi, putem să-L auzim şoptind sufletelor noastre: "Sunt cu tine."

Aşa ne supunem cu răbdare tainelor vieţii ca venind din mâna unui Tată Ceresc iubitor. Şi credem că ceea ce îngăduie Dumnezeu este tot voia Lui, ca şi atunci când El hotărăşte. Şi în loc să pretindem un răspuns la ceea ce nu înţelegem, ne hotărâm să ne încredem în El, sperând că împrejurările noastre vor da ocazia ca Dumnezeu să fie slăvit dacă noi credem în scopul Său nevăzut.

" ... Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd..." (2Cor.4:16-18)

În Mâna Lui Tare,
Sora Valerie

Înapoi la început

Vara 2003

Iubite surori în Hristos,
Cu voia Domnului, în numai câteva luni, ne vom întâlni iarăşi în Lunca Ilvei. Abia aştept să vă văd din nou şi să aflu ce a făcut Dumnezeu pentru voi şi familiile voastre.

Citesc în ultima vreme o carte a lui Spurgeon numită „Practicarea Laudei” unde el comentează Psalmul 92:2 – „Să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta”. El zice: „Când muzicanţii se pregătesc să cânte, întâi îşi acordează instrumentele. La fel şi sufletele noastre ar trebui să „facă repetiţii” pe subiectul pentru care se pregătesc să-L laude pe Dumnezeu. Ar trebui să venim înaintea Domnului cu subiecte de laudă la care am cugetat – să nu aducem Domnului ceva care nu ne costă nimic, ci cu o inimă caldă să vărsăm adoraţia noastră înaintea tronului Său.” Cer Domnului să dea fiecăreia dintre voi ceva ce să puteţi împărtăşi tuturor şi care să preamărească bunătatea şi credincioşia Dumnezeului nostru – cum v-a fost El credincios în anul care a trecut. Toate am avut zilele noastre de întristare, unele mai multe ca altele, dar zilele noastre de bucurie şi veselie au fost destule – cu mult mai îmbelşugate decât ne-am aşteptat. Dumnezeul nostru este bun cu noi – foarte bun!!! Ştiu că unele din voi nu vreţi să vorbiţi în faţa altora, dar mă rog ca inimile noastre să fie atât de pline de laudă încât să nu putem rămâne în tăcere.

Aici în America, copiii au terminat şcoala şi se bucură de vacanţa de vară. Doi dintre ai noştri au fost într-o tabără creştină săptămâna trecută şi ne bucurăm de felul în care Dumnezeu a vorbit inimilor lor. Fratele Mark a plecat azi dimineaţă ca s-o ajute pe fata noastră cea mai mare, Heather, să-şi mute lucrurile înapoi aici în Kentucky. Ea a predat într-o şcoală creştină în Arizona şi plănuieşte să vină în August în România ca să înveţe pe copiii unor misionari din Constanţa. Fratele Mark va pleca pe 20 iunie în România ca să ajute la pregătirile pentru tabăra de vară care va fi în Lunca Ilvei. Vă mulţumesc pentru rugăciunile care le-aţi făcut pentru tabără şi vă rog să continuaţi a ruga pe Dumnezeu să mântuiască în această vară tineri în lucrarea de acolo.

Întâlnirea surorilor este programată pentru săptămâna 6-10 octombrie 2003. Am cerut câtorva surori să mă însoţească, dar nu ştiu încă cine va putea veni. Totul este în mâinile Tatălui, şi aştept încântată să văd ce va face El. Fie ca Domnul „să ne acordeze inimile” şi când ne vom întâlni în octombrie, pe buzele noastre să avem cuvintele lui David: „Înălţaţi pe Domnul împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!”

Cu dragoste şi rugăciuni,
Sora Valerie

Înapoi la început

Primăvara 2003

Dragi surori în Hristos,
Deja au trecut câteva luni de când a început anul, şi nu-i aşa că inimile noastre se bucură în bunătatea Dumnezeului nostru? În ce mă priveşte, deja am primit răspuns la unele din rugăciunile mele, una în legătură cu fiica noastră Stephanie. Ea este înapoi în Biserică şi înapoi cu noi. Inimile noastre sunt fericite că Păstorul cel bun S-a dus din nou după oaia cea pierdută şi, punând-o pe umeri, El S-a bucurat zicând: „Bucuraţi-vă împreună cu Mine, căci Mi-am găsit oaia care era pierdută.” Am aflat şi despre unele răspunsuri la rugăciuni acolo în Lunca Ilvei. Pentru cele care încă aşteaptă un răspuns la rugăciuni, stăruiţi în rugăciune pentru cei dragi şi iubiţi, iar într-o zi ne vom bucura împreună de răspunsul la rugăciunea voastră. „Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.” (Psalm 126:6)

Azi dimineaţă am citit un capitol numit „Să ai tăria de a fi hotărât înaintea lui Dumnezeu” dintr-o carte scrisă de soţia lui Charles Cowman. Ea şi soţul ei au fost misionari în Japonia. Iată ce spune ea despre rugăciune: <<Rugăciunea poate îndeplini totul, rugăciunea este atotputernică. Rugăciunea ne pregăteşte să primim ce a rânduit Hristos pentru noi, şi acea energie sfântă ne dă puterea să învingem lucruri care în mod natural par invincibile. Rugăciunea învinge! Îl aduce pe Dumnezeu! Şi cheia este să ne rugăm după voia Lui. 1Ioan 5:14 – „Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” Şi cu cât petrecem mai mult timp cu El, cuvântul lui Hristos va locui din belşug în noi (Col.3:16), iar minţile noastre sunt înnoite, căci avem în noi gândul lui Hristos şi învăţăm să ne rugăm după voia Lui. Noi primim Duhul de rugăciune care ne dă încrederea că „orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1Ioan 5:15).>>

Şi pentru că vorbeam de rugăciune, aş vrea să vă rog să puneţi pe listele voastre de rugăciuni şi tabăra copiilor de la Lunca Ilvei. Noi vrem să aducem copii acolo în luna iulie, dar în momentul de faţă, clădirile nu sunt terminate. Dar dacă tabăra asta este voia Domnului, ştim că Dumnezeu poate face imposibilul. A fii hotărât în rugăciune nu înseamnă că noi Îi dictăm lui Dumnezeu ceea ce vrem, ci înseamnă că inimile noastre reflectă acele dorinţe pe care credem că le avem de la El.

„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică, şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:20,21)
Sora Valerie

Înapoi la început

Toamna 2002

Dragi surori în Hristos,
A fost o adevărată onoare să fiu din nou cu voi. Unele surori care nu au putut veni data trecută, au reuşit să vină toamna aceasta care a trecut şi m-am bucurat să le văd din nou. Şi din România, şi din Ucraina, şi din Moldova au venit persoane pe care nu le mai văzusem înainte. Una dintre surorile prezente a fost mântuită anul trecut chiar acolo în Lunca Ilvei şi m-am bucurat mult să pot să o cunosc.

Pentru cele care nu au reuşit să vină anul acesta, vreau să vă spun că tema conferinţei a fost „Roada Duhului”. Am vorbit nu numai despre cele nouă feluri de rod pe care le produce însuşi Duhul Sfânt, ci şi despre „roadele” produse de firea noastră. În plus, am mai vorbit şi despre „buruienile” care răsar din când în când printre roadele bune. Le-am încurajat pe cele prezente la întâlnire ca atunci când citesc Biblia să Îl lase pe Duhul Sfânt să lucreze în mod continuu în inimile lor.

Azi dimineaţă am citit în Osea în locul unde el vorbeşte poporului spunându-i că este o „vie goală” care aduce rod pentru sine. Acel rod este un fruct artificial care vine dintr-o inimă împărţită (Osea 10:1,2 – traducerea englezească), o inimă în care Hristos nu are locul de frunte (Col.1:18). Atunci când vom învăţa să Îi dăm locul de frunte, Duhul Sfânt va produce adevăratul fruct, iar Dumnezeu va zice: „De la Mine îţi vei primi rodul.” (Osea 14:8)

Aşa cum a zis apostolul Pavel, zic şi eu: „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, …plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.” (Filipeni 1:9,11)
Sora Valerie

Înapoi la început

Vara 2002

Azi dimineaţă, pastorul nostru ne-a vorbit despre întoarcerea Domnului şi inimile ne-au fost mişcate, tânjind în aşteptarea lui Dumnezeu, Mântuitorul Isus Hristos. După slujbă, un tânăr şi-a dedicat viaţa şi inima Domnului Isus Hristos. Cu un an în urmă, soţia lui L-a rugat pe Domnul să o mântuiască şi de atunci soţul ei a venit mereu cu ea la biserică. Azi dimineaţă, bucuria ei era de nemăsurat, dădea pe dinafară. Când au plecat de la biserică, se ţineau de mân�� iar lacrimile ei încă îi curgeau pe faţa udă. M-am uitat după ei, iar bucuria mea era deplină pentru că mi-am adus aminte că numai Duhul Sfânt poate întregi o familie. Aleluia! Ce Mântuitor avem!

Nu de mult am citit o carte despre întoarcerea Domnului. Autorul (Bonar) a descris atât de clar întoarcerea Lui încât aş vrea să împărtăşesc câteva din gândurile lui cu voi. Mai întâi este strigătul oştirii de îngeri atunci când Răscumpărătorul se ridică de pe tron îndreptându-Se spre împărăţia de aici. Glasul îngerilor încă se mai aude în timp ce Domnul coboară. Dar, atunci când El este tot mai aproape de pământ, nu se aude nimic în afară de glasul arhanghelului ce aduce mesajul lui Dumnezeu. Apoi se aude trâmbiţa ce îi cheamă pe credincioşii adormiţi în El. Şi ei Îl ascultă şi se înalţă. Nici măcar praf sfânt nu rămâne în urmă. Şi împreună cu cei vii şi schimbaţi, ei se înalţă spre cer. În văzduh Îl întâlnim pe Domnul. Îi vom vedea faţa iar numele Lui va fi pe frunţile noastre. Să fii cu El sub acelaşi acoperiş şi zilnic să-I auzi glasul; să poţi merge la El oricând şi mereu să faci voia Lui – din asta va consta bucuria noastră. Nici o distanţă: separarea e sfârşită; nici un nor, căci norii au fost îndepărtaţi pentru totdeauna. Fără răceală căci dragostea va fi desăvârşită. Fără despărţire căci cine poate separa Mirele de Mireasa Lui? Nici schimbare, căci vom fi ca El.

Acestea sunt lucrurile pe care le aşteptăm noi. Acesta este cântecul nostru chiar şi în zilele cele mai triste: „Iar eu Îţi voi privi Faţa în neprihănire; cu plăcere mă voi trezi lângă chipul Tău” (Ps.17:15 – traducerea englezească). Noi ne pregătim pentru următoarea întâlnire cu voi la Lunca Ilvei, care în acest an va începe pe 7 octombrie. Sperăm să vă vedem atunci. Dar, nu-i aşa că ar fi minunat să auzim strigătul şi trâmbiţa până atunci?

Vino, Doamne Isuse!
Sora Valerie

Înapoi la început

Primăvara 2002

„… Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănânce din roadele ei alese!” (Cântarea Cântărilor 4:16)

Azi dimineaţă am ieşit afară înainte de răsăritul soarelui – o adiere uşoară împrăştia un miros dulce de primăvară… Pe cer mai erau încă stele strălucind puternic şi m-am uitat înspre est, ştiind că de acolo va apare soarele. Un frumos răsărit de primăvară… un dar de la Creator.

Am omis prima parte din verset: „Scoală-te crivăţule!” Deocamdată nu vreau să se mai scoale crivăţul. În ultimele luni de zile, noi am tot îndurat crivăţul care, într-adevăr, îşi are locul lui în vieţile noastre. Şi el este tot de la Dumnezeu. Psalmistul zice: „El (Dumnezeu) dă zăpada ca lâna… El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?” (Ps.147:16,17). Iov, la rândul său, ne aminteşte că El spune zăpezii să vină peste pământ. Zăpada şi iarna sunt şi ele frumoase, dar după zile şi luni de zăpadă şi gheaţă, când temperaturile sunt scăzute şi crivăţul ne pătrunde până la oase, inimile noastre tânjesc după lunile de primăvară…

Uneori, când vieţile noastre trec prin iarnă, sunt zile în care parcă Dumnezeu nu ne aude rugăciunea. Sunt zile în care spunem şi noi precum Iacov: „Toate acestea pe mine mă lovesc” (Geneza 42:36). Iar Cel Rău şopteşte: „Unde este Dumnezeu acum?” Dar iarna este şi ea un anotimp de la Dumnezeu. „Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!” (Geneza 8:22) Toate îşi au locul lor în vieţile noastre. Înainte ca tatăl meu să meargă acasă la Domnul, îl auzeam spunând de multe ori, în timp ce se lupta cu boala care îi slăbea trupul: „Şi asta va trece!” Şi chiar dacă uneori se pare că iarna din vieţile noastre nu se mai termină, noi totuşi ştim din experienţă că este altfel. O ştim din legile naturii, dar mai presus de toate, ştim că Dumnezeu spune numai un cuvânt şi zăpada se topeşte (Psalm 147) iar atunci când vântul de miazăzi adie, o nouă viaţă rodeşte din pământul rece şi întunecat. Atunci, Domnul Isus, (Iubitul nostru) vine să se plimbe în grădină. Este grădina Lui pentru că El a plătit pentru ea şi Lui îi place să mănânce din fructele pe care le-a îngrijit. Iar noi, în timp ce ne plimbăm cu El, Îi spunem cât de mult înseamnă El pentru noi, şi… aah… cum se mai bucură inimile noastre când El ne spune despre dragostea Lui pentru noi.

Pentru acelea dintre voi care încă mai sunt în iarna iernilor, vă spun, aveţi răbdare… PRIMĂVARA VA VENI! Iar acelea care deja se bucură de primăvară, să se bucure din plin! Hristos a venit nu numai să ne dea viaţă ci să ne dea viaţă din belşug. Într-adevăr suntem binecuvântate!

Fie ca pacea lui Dumnezeu să vă ţină inimile şi gândurile în Isus Hristos.
Sora Valerie

Înapoi la început

Iarna 2002

Salutări surorilor mele din România, Ucraina şi Moldova
Am avut o săptămână aşa de binecuvântată în Lunca Ilvei, şi Îi mulţumesc Domnului că ne-a lăsat să fim din nou împreună cu voi. Deşi a fost frig, dulcea părtăşie ne-a ţinut de cald. Vreau ca de vreo trei sau patru ori pe an să vă amintesc (prin aceste scrisori) că ne rugăm pentru voi.

De curând am citit un comentariu al lui Charles Spurgeon despre Luca 10. Noi am citit acolo despre Marta şi am văzut cum era ea foarte ocupată ca să gătească mâncare pentru Domnul. Imaginaţi-vă ce fericită era ea să poată să se îngrijească de Domnul Isus! Ea şi-a pus toată inima şi tot sufletul să Îl slujească. De fapt, nu este nimic rău în ce a făcut ea. Singura ei problemă a fost că era atât de ocupată cu servitul (Luca 10:40), că a uitat de El. Ea era ocupată mereu cu slujirea. Ce făcea ea pentru El, a luat locul timpului petrecut împreună cu El.

Fie să dorim ca noi să fim Marta şi Maria în una; să muncim din toată inima dar să şi dorim să fim cu El şi să avem părtăşie cu El. Fie ca noi să avem o relaţie plină de viaţă cu El. Fie ca fiecare dimineaţă să ne găsească la picioarele Lui. Fie ca atunci când Îl servim să avem şi părtăşie cu El.

„Fie ca Harul Domnului nostru Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi toţi.” (2Cor.13:14)
Sora Valerie

Înapoi la început

Home | Biserica | Şcoala | Predici | Conferinţa | Tabăra | Forum | Foto