Vindecarea unui bolnav de dropică
Lu.14:1-6

Sumar:
Curajul şi curăţia de inimă ale lui Isus
Curajul şi cunoaşterea lui Isus
Curajul şi compasiunea lui Isus

1. v.1,2 - Curajul şi curăţia de inimă ale lui Isus

A intrat să prânzească, nu să cineze. Asta arată că nu era seară, ci era probabil după serviciul religios de dimineaţă de la sinagogă (pentru că este scris că Isus obişnuia să meargă la sinagogă în ziua de Sabat). Poate că au ieşit împreună de la sinagogă, deşi, de obicei, după ce Isus Îşi termina predicile, fariseii erau cam nervoşi, uneori cu gând să-L ucidă…

Nici aici nu este o situaţie prea curată, deoarece este scris că "…Îl pândeau de aproape!" Dacă au fost deranjaţi în timpul serviciului, acum încercau să se stăpânească.

Când Domnul Isus ajunge acolo, înaintea Lui era un om bolnav. Desigur că Şi-a dat seama că este o înscenare: Acest fruntaş al fariseilor, împreună cu prietenii săi "pânditori", au chemat, vezi Doamne, pe Isus la masă, şi, "s-a întâmplat" că tot în ziua aceea au chemat şi pe omul acela bolnav pe care nu aveau unde să-l pună, dar au găsit un loc tocmai în faţa lui Isus. Auziseră ei de la tovarăşii lor de sectă din alte localităţi pe unde mai trecuse Isus că, învăţătorul acesta nu prea ţinea cont de Sabat când era vorba să vindece pe cineva. Erau curioşi…, ce să-i faci? Ca oamenii…

Nu este prima dată când Isus intră într-o casă de fariseu. Şi de fiecare dată, El a avut ceva de mustrat - lucru care nu este uşor de făcut ca musafir. Totuşi Isus nu se teme de ei ci este gata chiar să mănânce cu ei la masă. Câţi dintre noi am sta la masă cu duşmanii noştri? "Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei…" (Ps.23:5).

Dar El nu este duşmănos, nu ţine amărăciune în inima Lui faţă de ei, nu îi vorbeşte de rău pe la spate şi apoi să-i evite (cum fac oamenii care se prefac că se uită în altă parte când trece pe drum "nealesul" lor). De câte ori nu avusese parte de cuvinte duşmănoase din partea fariseilor… şi încă merge în casele lor!

Oare nu a observat Isus privirile "pânditoare" ale tovarăşilor fruntaşului-gazdă? Oare nu a băgat El de seamă tonul mieros, un pic batjocoritor al fruntaşului şi sprânceana lui un pic plecată peste ochii care vorbeau prietenilor săi în timp ce făcea invitaţia Domnului Isus? Cu siguranţă că nu au înşelat ei pe Isus, dar El tot se duce, tot intră la masă cu ei. De ce? Ca să mai aibă o ceartă cu ei? Nu în felul acesta gândeşte Isus… ci este sigur că Tatăl Îl vrea acolo spre slava Lui, iar El se duce…

2. v.3,4a - Curajul şi cunoaşterea lui Isus

Între altele, unul din lucrurile pe care mai marii religiei evreieşti nu îl sufereau la Domnul Isus, era vindecarea în ziua Sabatului:

În Mat.12:10, fariseii vor să-L învinuiască, îi aduc un om cu mâna uscată şi-L întreabă dacă este bine să facă vindecarea în ziua Sabatului. Isus nu se sperie de ei şi vindecă pe omul cu mâna uscată (v.9-14).

În Lu.13:10-16, Isus a vindecat o femeie gârbovă, şi-i numeşte pe potrivnicii Săi "făţarnici".

În Io.9:13-16, Isus a deschis ochii unui orb în Sabat.

De această dată, în v.3, Isus nu aşteaptă să fie întrebat de farisei, ci îi întreabă El pe ei chiar ceea ce aveau în minte. Isus este mai îndrăzneţ decât se aşteaptă ei. Curajul Său îi surprinde pe meseni. Ei se gândeau să-i întindă o cursă, iar El păşeşte în faţa lor atacând! "Ce fel de om este acesta?"

Este normal să nu mai spună nimic în v.4: "Ei tăceau." Au fost prinşi, au fost descoperiţi de El. Isus se uită în ochii lor pe rând şi îi întreabă despre vindecarea în Sabat. Toţi amuţesc! Nici unul nu-şi găseşte cuvintele! Se face linişte, o linişte care apasă şi care străpunge înăuntru…

În inima lor îşi dau seama că Isus este mai mult decât pare. Nu e doar un biet tâmplar neştiutor ci este un om mai mult decât atent, mai mult decât priceput la oameni - este unul care umblă cu Dumnezeu şi care ştie ce este în inima omului. Este imposibil ca în clipa asta fariseii să nu fie cercetaţi în inima lor. Acum ar fi avut ocazia să se hotărască să treacă de partea lui Isus. Acum ar fi avut ocazia să-L primească de bun, ca venind de la Dumnezeu şi să renunţe la împotrivirea faţă de El.

În clipa aceea fiecare era "singur cu Isus". Fiecare a ştiut că Isus îi vede inima şi că acest tâmplar este mai mare ca el, este mai mult ca orice alt om întâlnit de el. Asta este clipa când trebuie să te pleci înaintea Lui şi să-I dai cinste. Asta este clipa când trebuie să-L recunoşti mai mare şi mai presus de tine…

3. v.4b - Curajul şi compasiunea lui Isus

Să ne gândim la cel bolnav.

Dropică, sau edem, este o boală în care ţesuturile reţin apă. Faţa, mâinile, trupul sau picioarele sunt umflate, cu un aspect pufos, anormal.

Cum se simţea el fizic? Posibil că era trudit, slăbit. Poate avea dureri. Era suficient de bolnav ca să fie nevoie de o vindecare. Dacă era o simplă răceală nu ar fi prezentat interes pentru înscenarea aceea. Trebuie să fi fost într-o stare gravă - poate că abia se ţinea pe picioare…

Dar cum era oare în sufletul lui? Probabil că era resemnat - nu spune nimic. Se simţea probabil înjosit, ruşinat, jenat… o "privelişte"…

Cum a ajuns el acolo? Adus cu sila de farisei, sau pe doi bani… Era un obiect pentru cei care l-au adus, o unealtă prin care să-L prindă pe Isus. Ei nu sunt interesaţi de sănătatea lui, nici de sentimentele lui.

Ce mare diferenţă între inima mândră şi nesimţitoare a oamenilor religioşi care se cred că sunt ceva înaintea lui Dumnezeu, măcar că nu sunt, şi inima plină de îndurare a lui Isus… Fariseii nu-şi văd decât interesul lor, pe când Isus se gândeşte la bietul om bolnav.

După întrebarea Domnului Isus, în tăcerea aceea, când cel bolnav tăcea cu jenă, privind în pământ, iar fariseii erau amuţiţi de ruşinea inimii lor rele,…

a) Isus îl ia de mână,… De ce? Nu putea spune doar un cuvânt? (Etc.) Domnul Isus îi arată compasiunea Sa. El simte pentru cei în suferinţă - Evr.4:15; Is.41:13.
b) îl vindecă şi…
c) îi dă drumul. Omul se "dezumflă", îşi capătă culoarea şi aspectul normal la piele. Nu ştie ce să creadă; îşi pipăie locurile care erau buhăite cu câteva clipe mai devreme şi mut de uimire, priveşte la Isus: Isus îi dă drumul.

Fariseii l-au adus, dar "aici este Unul mai mare ca Solomon"! Isus i-a dat drumul şi fariseii nu s-au împotrivit! Este liber acum! Oamenii religioşi îl înrobiseră, dar Isus i-a dat drumul, l-a eliberat!

Oamenii religioşi îi exploatau boala, mărindu-i chinul! Dar Isus i-a redat sănătatea şi libertatea: bucură-te, eşti scăpat! Nu trebuie să mai stai şi să te chinui aici unde te-a adus religia! Dacă Fiul te face slobod, eşti cu adevărat slobod! (Io.8:36) Aleluia! Sănătos şi slobod! Slăvit să fie Domnul!

Urmează apoi mai multe sfaturi/mustrări pentru farisei (v.5-24) - o discuţie puţin mai tensionată la care Isus nu l-a lăsat pe cel vindecat să ia parte. Domnul s-a gândit mai departe la el şi nu a vrut ca bucuria vindecării sale să fie tulburată de ceea ce va urma. De aceea, i-a dat drumul! Isus este foarte atent cu omul.

Acesta este un lucru pe care noi trebuie să-l învăţăm: Să nu avem discuţii tensionate în prezenţa copiilor, nepoţilor sau chiar a altor adulţi care nu au nici o legătură cu ceea ce se discută. Să nu îi tulburăm şi pe alţii cu ceea ce nu are legătură cu ei. De obicei noi nu suntem atenţi la acest aspect: Dacă avem să spunem ceva ce nu ne convine unuia sau unora, nu ne deranjează dacă sunt mai mulţi de faţă! Ba, uneori, chiar dorim să fie mai mulţi lângă noi - ne dă aşa un simţământ de putere, de autoritate şi ne place să apăsăm pe cel greşit fără să gândim că asta ar aduce o tulburare, chiar o durere în ceilalţi care ne aud şi nu sunt implicaţi în discuţie.

Dar Domnul nostru nu este aşa… Slavă Lui!

Sumar:
Curajul şi curăţia de inimă ale lui Isus
Curajul şi cunoaşterea lui Isus
Curajul şi compasiunea lui Isus

2003.10.26 – Lunca Ilvei

Înapoi la Index predici