Şapte mărturii despre Dumnezeu

 

Ps.50:1 - Domnul cheamă pământul de la un capăt la altul, din zori şi până seara. Astăzi,  mai mult ca oricând, vestea despre Dumnezeu a ajuns până la marginea lumii în diferite moduri prin intermediul mijloacelor asigurate de oameni: literatură, predicare, mărturisire personală, radio, televiziune, înregistrări, Internet. În afară de acestea, Dumnezeu a avut de‑a lungul istoriei şi încă mai are un mod aparte de a Se prezenta. Revelaţia lui Dumnezeu pentru omenire este progresivă. Începe cu puţin şi merge spre mult, de la simplu la complex.

 

1. Prima descoperire a lui Dumnezeu este în creaţie, în ceea ce a făcut El vizibil

            Ps.19:1-7b – comentează (final: cel neştiutor devine înţelept)

            Rom.1:20 – creaţia neînsufleţită (munţii, râurile, florile, copacii) şi făpturile vii (mâna, piciorul, ochiul, gura, etc.) – ce greu este pentru om să facă oricare din aceste lucruri.

            F.A.14:15-17 - cerul, pământul, tot ce este în ele, ploaia, rodul, hrana, bucuria

 

2. A doua descoperire a lui Dumnezeu este în (cugetul) om(ului)

            Rom.1:19 (în ei) – o mărturie care le‑o dă Dz. individual

            Rom.2:15 – ceva în ei spune despre ce‑i bine şi ce‑i rău

            Ecl.3:11 – gândul veşniciei e pus de Dz. în inima omului – omul „tinde spre infinit”, este „anti-moarte”, caută desăvârşirea

 

3. A treia descoperire a lui Dumnezeu a fost făcută pe tablele de piatră

            Ex.24:12  principii fundamentale, universal valabile; lege morală („pentru învăţătura lor”) – date de Dumnezeu însuşi

            Ex.32:15,16  ale mărturiei; prima mărturie scrisă a legii lui Dumnezeu – date de Dumnezeu însuşi

 

4. A patra mărturie despre Dumnezeu este Scriptura

            Rom.15:4 – o ediţie completă şi mult detaliată a lucrurilor care Dumnezeu vrea să fie cunoscute de om („pentru învăţătura noastră”)

            1Co.10:11 – „…drept pilde şi, …pentru învăţătura noastră”

            2Tim.3:15-17 – toată insuflată de Dz. şi de folos.

 

5. A cincea carte de vizită a lui Dumnezeu este Isus Hristos

            Io.1:14 – întruparea adevărului lui Dumnezeu, ilustrarea (exemplificarea), arătarea pe viu a lui Dumnezeu prin viaţa fără de păcat, o viaţă în totul după voia lui Dumnezeu

            Io.14:7-11 – o cunoaştere a lui Dz. prin cunoaşterea lui Isus

            Evr.1:1,2 – Dz a vorbit prin Fiul; pentru noi azi: evangheliile

 

6. A şasea mărturie despre Dumnezeu este scrisă în inima şi mintea omului credincios

            Evr.10:16 – El le scrie în noi, mai mult decât le‑am avut scrise conform cu cele discutate la punctul 2

            1Io.2:27 – Duhul Său Sfânt pus în noi, ne învaţă despre El

 

7. A şaptea formă de prezentare a mărturiei lui Dumnezeu este viaţa credinciosului

            2Co.3:2,3 – epistole vii; Dumnezeu ne vorbeşte prin viaţa celor credincioşi Lui (şi în plus, să fim o mărturie cu viaţa e o poruncă şi pentru noi - Tit 2:14; 3:8,14 – deci este clar că El vrea să Se arate pe Sine prin viaţa celor credincioşi)

 

Suntem noi conştienţi că Dumnezeu Însuşi caută să ne vorbească prin atât de multe mijloace? Ce facem noi cu mărturia pe care ne‑o aduce Dumnezeu despre Sine? Suntem noi atenţi la ea? O ascultăm? O luăm în seamă? O credem? O lăsăm să ne schimbe viaţa ta?

Să avem mereu gândul: „Vorbeşte‑mi Doamne, Te ascult!”

Tendinţa noastră este să petrecem cea mai mare parte a timpului acolo unde Dumnezeu nu vorbeşte!

Să fim atenţi!

 

[Va spune cineva că dacă atât de multe sunt mărturiile despre Dumnezeu nu mai trebuie să ne facem griji să proclamăm Evanghelia. Nicidecum. Cum să nu spun lumii despre Cel care mi‑a făcut atât de mult bine, cum să nu îi îndemn pe alţii să‑L cunoască pe Cel ce este iubirea supremă, pe Cel ce ştie ca nimeni altul să mângâie, să ajute, să binecuvânteze, să înalţe sufletul, gândirea şi simţirea. A şti despre El din toate aceste mărturii nu este de ajuns pentru a avea foloase veşnice, ci a‑L cunoaşte pe El (asta este ceva personal). Noi am avut parte de har când un alt credincios ne‑a spus despre El şi ne bucurăm şi azi de fapta acelui om. De ce să nu existe alţi oameni care să‑şi amintească cu plăcere de noi ca fiind cei care i‑am atras la Domnul? Păcatul orbeşte pe oameni şi nu‑i lasă să vadă pe Dumnezeu în spatele tuturor mărturiilor sale. Vestea despre Hristos trezeşte pe cei păcătoşi la realităţile spirituale. Trebuie să aducem mărturie despre Dumnezeu tuturor oamenilor, chiar dacă ea nu este departe de ei, chiar dacă ei n‑o merită. Asta înseamnă har.]

2002.06.09 – Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici