Oameni cu pasiune

 

Introducere:

            Unul din motivele pentru care eu nu am învăţat mai mult în şcoală (pe lângă prostia mea, IQ negativ) este că nu am avut nişte profesori pasionaţi de ceea ce mă învăţau. În 17 ani de şcoală am avut probabil vreo 40-50 de profesori, cam câţi membri suntem noi în adunare. Din toţi aceştia reţin cam 3-4 care să fi fost mai interesaţi şi unul singur, un bătrân (dl. Vlădescu), profesor de teorie la Şcoala de muzică, care arăta pasiune când ne învăţa. Ar fi mult mai frumoasă şcoala dacă  (prin pasiunea cu care îţi predă) „profu” de istorie te-ar face să simţi freamătul bătăliei, sau şiretenia complotiştilor, dacă „profa” de geografie te‑ar face să fii impresionat de măreţia munţilor a căror înălţime te sileşte s‑o reţii, etc., etc., etc.

            Îmi dau seama că unul din motivele (sunt multe altele) pentru care nu se întorc mai mulţi la credinţă astăzi, este că noi nu suntem plini de entuziasm pentru Isus Hristos, pentru viaţa care ne‑a dat‑o aici pe pământ şi cea de dincolo, din veşnicie. Lumea îşi prezintă reclamele cu patos, ca soluţii extraordinare iar noi, care într‑adevăr avem singura soluţie cu adevărat extraordinară, suntem şterşi, suntem doar nişte culori palide în tabloul celor din jurul nostru. M‑am întrebat: „E bine oare să fim aşa? Oare nu ar fi mai bine să fim mai înflăcăraţi apropo de Mântuitorul nostru, de credinţa ce o avem?”

 

Scopul predicii:

            1. Să ştim şi să credem că Dumnezeu nu este străin de pasiune

            2. Acceptarea pasiunii (unei atitudini înflăcărate):

                        · ca fiind corectă, cerută şi apreciată de Dumnezeu în viaţa unui creştin.

                        · Să o acceptăm în alţii.

                        · Să nu o stingem în noi.

 

Definiţii:

            Pasiune = stare afectivă intensă şi durabilă; afecţiune puternică pentru ceva sau cineva; manifestare a unui astfel de sentiment; etc. (Dicţionar V. Breban)

            Clarificare: În limba română, în anumite contexte, cuvântul pasiune are şi sensul de patimă care poate avea aspect moral negativ. În acest mesaj nu mă voi referi la acest sens al cuvântului „pasiune”.

            În traducerea bibliei pe care o folosim, nu există cuvântul „pasiune”, dar ideea de pasiune este redată prin cuvinte cum ar fi râvnă, silinţă, dorinţă arzătoare, etc. În cele ce urmează am ales doar acele versete care redau această idee de pasiune în care este folosit cuvântul râvnă.

            Râvnă = 1. silinţă, zel, stăruinţă, însufleţire în muncă. 2. dorinţă aprinsă, poftă (Dicţionar V. Breban)

 

1. Dumnezeu şi râvna Lui

            Cei mai mulţi oameni de pe pământ vor fi şocaţi când vor vedea pe Dumnezeu acţionând. Mă refer la cei care sunt numiţi de Domnul Isus în Mat.7:13,14 „cei mulţi care intră pe poarta cea largă şi pe calea cea lată”. Ei au despre Dumnezeu o „imagine statică” – adică nici nu Îl iau în calculele lor, ca şi cum El nu ar fi o fiinţă vie şi atotputernică ce ar putea face ceva acestei omeniri. Mulţi nu cred că El există şi mai mulţi cred că El stă undeva departe liniştit, în sfera Lui, ca un portret în ramă. Nu este aşa!

            Realitatea este cu totul alta, deşi aparenţa, pentru omul care nu cunoaşte pe Dumnezeu este cea a inactivităţii.

            Dumnezeu este viu. Este chiar plin de viaţă. El este chiar izvorul vieţii, este viaţa în Sine, El este Cel ce este, care nu are nevoie de nimeni şi de nimic ca să fie. Ce este mort nu se mişcă, iar ce este slab se mişcă slab, dar Cel care este Atotputernicul Izvor de Viaţă nu poate fi altfel decât dinamic, plin de râvnă, de pasiune. Dumnezeu are râvnă (lucrează cu pasiune):

Ioel 2:18  Domnul a fost plin de râvnă pentru ţara Lui, şi S‑a îndurat de poporul Său.

Is.37:32  Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei izbăviţi. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

            Biblia descrie râvna lui Dumnezeu:

            Închipuiţi‑vă o oaste care înaintează pe front ca să se ciocnească cu oastea duşmană pentru luptă corp la corp. Înainte de a porni, generalul (vodă) le adresează câteva cuvinte pline de foc, le întărâtă duhul, îi priveşte ascuţit în ochi, îşi ridică glasul şi îi îndeamnă cu strigăte, etc. Apoi toţi încep să strige şi corul acela puternic de voci bărbăteşti îţi face sângele să se înfierbânte. Atunci oastea porneşte cu râvnă, cu pasiune, totul este lăsat de o parte, nimic nu mai contează decât ceea ce este înainte. Este şi o crispare a feţei, o încruntare sau cum spune Biblia: „o faţă ca de cremene”, o faţă „categorică” – Lu.9:51: „Isus Şi‑a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim” (ca să moară). Un singur lucru trebuie împlinit şi nu este nici locul nici timpul de a fi preocupat cu altceva, de a avea inima împărţită, neglijentă sau moale. Este chiar o mânie a pasiunii, o hotărâre puternică, neînduplecată. La ataaaac! Înainteeee! Aşa este râvna Domnului:

Is.42:13  Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte râvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. -

Zah.8:2  „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Am o mare râvnă pentru Sion, şi sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.”...

            Un lucru făcut cu pasiune are în el participarea inimii. Cel ce face ceva cu pasiune nu are inima indiferentă:

Is.63:15  Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfântă şi slăvită: unde este râvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!

 

2. Creştinul trebuie să aibă zel

            Dacă Dumnezeu este zelos pentru cauza, Împărăţia, slava Lui, noi, copiii Săi, suntem chemaţi să urmăm pilda Lui. Dacă Duhul Lui este plin de râvnă în El, acelaşi Duh va fi plin de râvnă în noi. Înflăcărarea pentru Dumnezeu nu este păcat. A fi exaltat, a fi pasionat de persoana sau lucrarea lui Dumnezeu nu este o urâciune, nu este o greşeală ci este un lucru normal pentru noi. Dumnezeu apreciază pe cei care sunt „trup şi suflet” pentru El:

Nu.25:10-13  Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la copiii lui Israel, prin râvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor; şi n‑am nimicit, în mânia Mea, pe copiii lui Israel. De aceea să spui că închei cu el un legământ de pace. Acesta va fi pentru el şi pentru sămânţa lui după el legământul unei preoţii vecinice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.”

Mc.14:6,8a,9  Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;… Ea a făcut ce a putut;… Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

            Domnul Isus, când a fost întrupat a avut râvnă şi nu a greşit prin aceasta. El este pilda şi viaţa noastră.

Io.2:17  Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”

            Cum să recunosc dacă am sau nu pasiune?

            · Râvna este ceva conştient (îţi dai seama că o ai, o simţi)

Ps.69:9  Căci râvna Casei Tale mă mănâncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

Ps.119:139  Râvna mea mă mănâncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.

            · Pasiunea nu este ceva ascuns (se vede)

2Îm.10:16  şi a zis: „Vino cu mine, şi vei vedea râvna mea pentru Domnul.” L-a luat astfel în carul său.

Is.26:11  Doamne, mâna Ta este puternică: ei n‑o zăresc! Dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi.

            · Râvna lucrează (are rezultate)

2Îm.19:31  Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei scăpaţi. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Is.9:7  El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi‑n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

 

3. Să nu respingem înflăcărarea altora, să nu stingem pasiunea noastră

            ··· Uneori nu ne sunt simpatici credincioşii înflăcăraţi, ne cam necăjeşte exaltarea lor. Ba chiar ne enervează! Ţin minte o discuţie care am auzit‑o între doi fraţi bătrâni cu mulţi ani în urmă. Unul din ei avea obiceiul să salute şi chiar să strige pe stradă sau la amvon „Hristos a înviat!” tot timpul anului. Celălalt n‑a mai rezistat şi l‑a certat (cu răutate) la care primul, după ce s‑a dezmeticit din uimire (cum ai putea gândi ca un pocăit să se supere că repeţi vestea învierii!!!) a strigat cât l‑a ţinut gura: „Hristos a înviat!”. Zic, de ce nu ne place să fim înconjuraţi de creştini entuziaşti? De ce oare? De ce ne deranjează freamătul şi dinamismul lor când vorbesc de Dumnezeu, când se roagă, când cheamă pe alţii la credinţă? (Cunosc exemple de astfel de creştini care au „deranjat” pe alţii cu pasiunea lor – fr. Vasile Hoblea, fr. Mihai Băcilă, fr. Adi din Piteşti.)

            Dacă vom gândi puţin, ne dăm seama că lumea urăşte un creştinism dinamic, un creştinism incisiv care să declare adevărul, care să înalţe la rang de cinste adevăratele virtuţi. Lângă un creştin înflăcărat, lumea nu se simte în largul ei ci este osândită în cuget. De ce ne sunt incomozi uneori creştinii plini de râvnă? Pentru că am început să înclinăm în partea lumii în loc să mai ţinem partea lui Hristos. Am face bine să ne pocăim de moliciunea noastră, de „căldicia”, de „eticheta”, de critica noastră! Haideţi să‑i lăsăm pe cei înflăcăraţi să se manifeste pentru Dumnezeu – sunt aşa de mulţi (şi obraznici) înflăcăraţii lumii păcătoase!

            ··· În anumite situaţii sau în anumite vremuri, chiar noi ne reţinem de la a ne arăta zelul pentru cauza lui Hristos. E trist că unii chiar s‑au deprins să trăiască fără pasiune, fără foc în inima lor pentru Mântuitorul! Aceasta este greşit. Biblia ne îndeamnă să fim plini de râvnă, este o cerinţă pentru noi. (Există şi o râvnă fără pricepere, şi o pasiune pentru lucruri rele, dar nu discutăm aici despre ele.)

Rom.12:8  Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s‑o facă cu bucurie.

Rom.12:11  În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.

2Co.8:8  Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre.

Ga.4:18  Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi.

Ef.6:15  având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.

Tit 2:14  El S‑a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Evr.6:11  Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde,

1Pe.3:13  Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?

Ap.3:19  Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te! Ap.3:15,16 ne lasă să înţelegem că a fi plin de râvnă înseamnă să fim „în clocot”, fierbinţi, înflăcăraţi.

 

            Biblia ne arată mai multe exemple de oameni cu pasiune atât în V.T. cât şi în N.T. pe care nu avem acum timp să le analizăm. Închei cu încă 2 gânduri:

            · Pasiunea mea îi va îmbărbăta pe alţii (ca la război – aşa cum şi opusul este adevărat: frica mea va „înmuia” inima poporului!)

2Co.9:2  Cunosc, în adevăr, bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către Macedoneni, şi le spun că Ahaia este gata de acum un an. Şi râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei.

            Atunci să îndrăznim să avem pasiune şi pentru simplul motiv că îi vom încuraja pe alţii, pe lângă motivele deja amintite!

            · Dumnezeu pune pasiune în inimă

2Co.8:16  Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi.

            Atunci să îndrăznim să cerem lui Dumnezeu să pună şi în inimile noastre pasiune!

INVITAŢIE

 

Alte versete despre râvnă

Râvnă greşită (Pasiune pentru ceva nepotrivit)

F.A.21:20  Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.

Ga.1:14  şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.

 

Râvnă fără pricepere

2Sa.21:2  Împăratul a chemat pe Gabaoniţi să le vorbească. Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a Amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurământ, şi totuşi Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda. –

F.A.22:3  ,,Eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu deamăruntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.

Rom.10:2  Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:

Ga.4:17  Nu cu gând bun sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de râvnă faţă de ei.

Fil.3:6  în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană.

 

Exemple de pasiune

1Împ.19:10  El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!”

1Împ.19:14  El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.”

Ne.3:20  După el Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu râvnă o altă parte, de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib.

F.A.17:11  Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

2Co.7:7  Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.

2Co.7:11  Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! 'n toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.

2Co.8:7  După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă, şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere.

2Co.8:17  Căci el a primit îndemnul nostru; ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bună voie spre voi.

2Co.8:22  Am trimes cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări, şi care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă, din pricina marii lui încrederi în voi.

Fil.2:22  Ştiţi râvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.

Col 4:13  Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Ierapole.

 

Râvnă fără împlinire (?!)

Mat.26:41  Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.

Mc.14:38  Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.

 

2003.02.22 – Lunca Ilvei

Înapoi la Index predici