Dumnezeul şanselor, Dumnezeu harului
Mat.1:1-6,15,16

Evanghelistul Matei, conform tradiţiei evreieşti, când prezintă genealogia Domnului Isus, numeşte capii de familie, bărbaţii; taţii, nu mamele. Există însă în cartea neamului lui Isus Hristos câteva excepţii. Înafară de Maria, mama Lui (v.18), sunt pomenite alte patru femei. Care să fie scopul pentru care Matei le dă numele? De ce a vrut Dumnezeu să fie numele lor aici? Vrea să ne arate ceva? Să privim pe rând la ele:

Patru fete cu probleme

1. Tamar (aprox. 1700 î.Hr.)

v.3 – Tamar a fost nora lui Iuda, al patrulea fiu al lui Iacov (Israel). După numele lui sunt numiţi evreii „iudei”. În timpul scurs de la vinderea lui Iosif de către fraţii săi până la strămutarea întregului neam al lui Iacov în Egipt (aprox. 22 de ani), Iuda a plecat între canaaniţi, s a căsătorit şi a avut copii pe care i a căsătorit - Gen.38:1-6-11.

După cum se vede, această fată a avut o viaţă foarte grea. A fost dată de nevastă (v.6) lui Er, un om „rău înaintea Domnului” (v.7 - ştim că toţi sunt păcătoşi şi că „nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui” – Iov.15:15 – dar se vede că omul ăsta a fost atât de păcătos ca Domnul a vrut să rămână astfel scris despre el: „Domnul l-a omorât.” Care dintre noi şi-ar dori o aşa „caracterizare”??) Măcar ea „nu şi-a făcut-o cu mâna ei” asemenea multor fete de azi care se duc după cine nu trebuie… „de bună voie şi nesilite de nimeni”…

După ce Domnul a ucis pe Er, ea a devenit soţia cumnatului – v.8. Acest lucru era conform tradiţiilor antice (Legea mozaică nu fusese încă dată) cu scopul perpetuării numelui celui care a murit fără urmaşi, al păstrării moştenirii în familie şi a îngrijirii de femeile rămase fără bărbat (în acea vreme femeile nu aveau posibilitatea să se întreţină singure). Dar, vorba românului, a nimerit „din lac în puţ”. Onan doar a profitat de ea şi Domnul a trebuit să-l ucidă şi pe el pentru că era rău – v.10. A pierdut şansa de a fi unul din strămoşii lui Şilo (Mesia) care avea să fie proorocit de bunicul său câţiva ani mai târziu (Gen.49:10). E drept că n-a ştiut, dar chiar şi dacă ar fi ştiut, după cum a rămas scris despre el, se pare că nu-l prea interesa planul lui Dumnezeu.

Acum, Iuda se pare că devine superstiţios şi se teme să-l dea pe cel care era acum „singurul său fiu” de soţ, ca să nu moară şi el – v.11. Era oare la fel de rău înaintea Domnului ca şi ceilalţi, semăna cu ei? Nu ştiu, dar se vede că tatăl său nu semăna aici cu strămoşul lor Avraam (care a fost gata să jertfească pe Isaac, "singurul său fiu" - Gen.22:2; Io.3:16). O îndepărtează pe Tamar şi o uită. Biata fată… După ce a fost chinuită, batjocorită, neîndreptăţită, acum e uitată…

După moartea soţiei lui Iuda şi după trecerea doliului (v.12 – oare este doar întâmplare sau ea a aşteptat să treacă doliul?), ea îşi pierde răbdarea şi printr un şiretlic îşi face, într-un fel, dreptate: îşi ascunde identitatea, curveşte cu socrul ei şi rămâne însărcinată. După alte câteva probleme, batjocuri, acuzaţii şi o sentinţă capitală, este iertată şi primită apoi în familie (nu chiar cu toate drepturile – v.26), copiii (Pereţ şi Zerah – în Mat1:3, Fares şi Zara); îl moştenesc pe Iuda, etc.

Dacă este să o descriem într-un cuvânt pe Tamar i-am spune:
• „nefericită”, „lovită de soartă”, „chinuită”, sau:
• „nerăbdătoare”, „şireată”, „păcătoasă”

Totuşi, ea este în cartea neamului lui Isus Hristos…

2. Rahab (aprox.1450 î.Hr.)

v.5a – (Rahab este totuna cu Rahav aşa cum Elisabeta e totuna cu Elisaveta, Iacob cu Iacov, etc.) Ea era canaanită (cum se pare că a fost şi Tamar) şi nu era „prea evlavioasă”, din contră… Citeşte versetele următoare şi comentează în timp ce citeşti:

Ios.2:1-16
Ios.6:17,25; Ev.11:31

După ce Rahav şi neamul ei au fost lăsaţi să trăiască în mijlocul evreilor, ea s a căsătorit cu Salmon şi prin el a intrat, prin harul lui Dumnezeu, în cartea neamului Domnului Isus…

3. Rut (peste câteva zeci de ani…)

v.5b – Rut este o moabită. Ea s-a căsătorit cu un tânăr evreu care venise în ţara ei (Moab) pe timpul unei foamete (Rut 1:1). Soţul şi cumnatul ei au murit, iar ea a rămas cu cumnata (Orpa) şi soacra ei (Naomi) care a vrut să se întoarcă în Israel. Conform Legii primite de Moise de la Dumnezeu, Rut nu avea dreptul să fie primită în poporul Israel – De.23:3; Ne.13:1,23-27. Totuşi, Rut chiar dacă era văduvă la tinereţe, în loc să-şi caute un bărbat, plăceri, o casă, etc., dovedeşte credincioşie faţă de Naomi (soacra ei!), îşi părăseşte ţara, familia şi dumnezeii ca să se alipească de poporul Israel şi de Dumnezeu lui. Ea „capătă trecere înaintea” unui om bogat şi de caracter, care avea chiar drept de răscumparare asupra ei (Rut.2:20). Acesta a luat-o în cele din urmă în căsătorie (Rut 4:9,10).

Închipuiţi-vă greutatea cu care Rut, moabita, s-a dus să facă cunoştinţă cu familia bogată a soţului ei. Probabil era îmbrăcată în haine modeste, ruşinată, cu capul plecat, intră în casele mari şi scumpe ale lui Boaz. Totul în jur străluceşte şi uimeşte privirile. Servitorii umblă de colo colo şi în sfârşit ajunge în faţa unei femei care o măsoară cu privirea din cap până în picioare. Boaz zice: „Mamă, aceasta este soţia mea." „Apropie-te fiică!" Cu lacrimi în ochi, muşcându-şi buzele, tânăra se apropie şi se apleacă înaintea soacrei şi spune: „Vă mulţumesc că mă primiţi în casa dumneavoastră. Eu sunt Rut, moabita!" Soacra o cuprinde pe după umeri, şi cu lacrimi în ochi răspunde: „Eşti binevenită! Eu sunt Rahav, curva!" Şi Rut devine astfel …nora lui Rahav (Mat.1:5)! Imaginaţi-vă ce şoc a avut Rut; cât de cuprinsă de uimire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu a fost în clipele acelea… Amândouă primite în neamul lui Dumnezeu prin har, de către Domnul care dă mereu o nouă şansă, Dumnezeul şanselor…

În plus, pe lângă legătura care este între Rut şi Rahav, există o legătură între Rut şi Tamar – Rut 4:11,12,18-22 (peste 7 generaţii)!! Astfel, o moabită, devine străbunica lui David şi intră nu numai în poporul Israel, ci şi în cartea neamului lui Isus Hristos…

4. Văduva lui Urie (aprox. 1035 î.Hr.)

v.6 – Văduva lui Urie, pe numele ei Batşeba, este o femeie cu care a preacurvit împăratul David în vremea când soţul ei era la război.

Nu ştiu dacă Batşeba a avut o parte de vină în faptul că David a văzut o dezbrăcată în timp ce se spăla (2Sa.11:2) şi nu ştiu dacă s-ar fi putut împotrivi hotârii lui David când a fost adusă la el (2Sa.11:4). Este clar că principalul vinovat este David, totuşi nu e scris nimic despre faptul că ea s-ar fi împotrivit (ca în cazul din 2Sa.13:11-14).

Când David a aflat că ea a rămas însărcinată, după mai multe fapte necurate, l-a ucis pe Urie şi apoi a luat-o în căsătorie pe Batşeba. Dumnezeu a judecat păcatul lui David, copilul născut din preacurvie a murit şi „sabia a intrat în casa lui David” de atunci. Dar Batşeba a rămas din nou însărcinată, de data asta ca soţie legitimă şi a născut pe Solomon din care avea să se nască peste aprox.1000 de ani Iosif, soţul Mariei – Mat.1:5… Aşa a ajuns Batşeba în genealogia lui Isus.

5. Aplicaţii

Primul gând care-l am legat de situaţia acestor femei este că Dumnezeu e plin de îngăduinţă răbdătoare, e plin de înţelegere şi bunătate. Dintr-un motiv sau altul, nici una din acestea patru nu ar fi fost vrednice să fie scrise în cartea neamului lui Isus Hristos. Totuşi, Domnul nu le-a lepădat ci a lucrat prin ele. Le-a făcut cinstea de a face parte din planul Lui de mântuire.

Mulţi creştini se aseamănă lor şi de aceea sunt doborâţi de întristare şi de deznădejde: unii au fost minţiţi, abuzaţi, neîndreptăţiţi sau uitaţi asemenea Tamarei; alţii au căzut în păcate urâte asemenea lui Rahab; alţii nu sunt calificaţi din punct de vedere social, educaţional sau rasial ca Rut iar alţii au fost ademeniţi la rău chiar de creştini ca văduva lui Urie. Observaţi cât de mult se aseamănă situaţia acestor patru femei cu viaţa de azi? Aceste femei sunt femei simple, obişnuite! Cum erau ele atunci, sunt şi azi femei şi ce li s-a întâmplat lor se întâmplă şi azi multora! Şi aşa cum Dumnezeu a binecuvântat atunci, şi azi o va face! Eşti tu una (unul) ca ele? Îndrăzneşte.

Prin exemplul acestor femei, Biblia încurajează pe toţi care se află în astfel de situaţii: Dumnezeu nu vă leapădă! El vrea să faceţi parte din lucrarea Lui. Vrea să participaţi în planul Său! Nu vă lăsaţi descurajaţi de nedreptăţile ce le-aţi suferit în trecut, de ceea ce sunteţi, de ceea ce aveţi sau nu aveţi, de păcatele făcute sau de drumul greşit pe care aţi mers odată. Dumnezeu e iertător şi bun şi chiar dacă va trebui să judece (ca în cazul copilului care a murit Batşebei), El tot este gata să vă cinstească…

Mai mult decât atât, toate aceste femei ne arată câte ceva despre harul lui Dumnezeu care îi mântuieşte pe oameni:
• Tamar a intrat în linia Mântuitorului prin păcatul ei. Ce fericire să existe un Dumnezeu care să dorească binele păcătoşilor! Unul în al cărui plan poţi intra dacă eşti păcătos… Şi cine nu este păcătos?
• Rahab a intrat în linia Mântuitorului prin credinţa ei. Slavă Domnului că nu a cerut omului să intre pe o cale grea în mântuire. Păcatele ei mari şi multe n-au împiedicat-o!
• Rut a intrat în linia Mântuitorului împotriva Legii. „Dar acum s a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii - … pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.” (Rom.3:21,28)
• Văduva lui Urie a intrat în linia Mântuitorului prin păcatul unui credincios! Sunt creştini care cad; noi să nu fim lipsiţi de milă… Nu ştim cum va întoarce Dumnezeul şanselor acele împrejurări, şi, spre slava Lui, ceea ce a fost odată înfrângere, poate fi schimbat în biruinţă!

Nu ştiu care este calea pe care tu ai ajuns înaintea Domnului, dar un lucru îl ştiu sigur: „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci ca el să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască.” (Ez.33:11). O durere, o nedreptate, o viaţă păcătoasă, probleme cu legea sau greşeala unui pocăit…nu te pot împiedica: încă poţi fi primit(ă) de El! Vino la El!

2004.05.16 – Lunca Ilvei

Înapoi la Index predici