Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri
Lu.10:17-24

Când ne vom găsi în clipa morţii, nimic nu va fi aşa de important pentru noi ca faptul de a avea numele scrise în ceruri, adică de a fi acceptaţi de Dumnezeu, socotiţi drepţi înaintea Lui.

Când vom şti că nu ne mai rămân de trăit decât câteva zile, sau clipe, nimic din cele pământeşti nu va mai conta pentru noi. Nu ne va mai interesa să avem un salariu mai mare, o avansare sau o viză pentru străinătate; nici o casă mai mare, nici apartament, nici măcar garsonieră! Nu ne vom mai grăbi să ne mândrim predicând altora, nici să le rostim rugăciuni "mai spirituale ca ale lor" în urechi sau să-i înştiinţăm despre faptele noastre bune. Nu vom mai fi entuziasmaţi despre ultimul film de la TV, nu ne va mai fi poftă de o friptură bună sau de o Coca Cola, nu vom mai râvni ce au alţii, nu vom mai vrea să fim băgaţi în seamă, lăudaţi, scărpinaţi între coarne sau bătuţi pe spate, ci vom vrea să fim siguri că numele noastre sunt scrise în ceruri.

Bărbaţii nu vor mai pofti să bea o vodcă sau să privească o femeie goală, să facă o tablă sau să bată pe careva, pe femei nu le va mai interesa să-şi cumpere o haină nouă, sau să afle o nouă bârfă, ci fiecare va dori să se ştie împăcat cu Dumnezeu.

Atunci, în clipa morţii, şi apoi, în veşnicie, miile de lucruri pământeşti care le-am urmărit şi pentru care ne-am consumat, agitat, luptat, certat pe acest pământ vor fi socotite ca: pagube, prostii, nimicuri, goană după vânt… Doar un lucru va rămâne: numele scris în ceruri!

1. Numele noastre sunt scrise în ceruri

Lu.10:17-20 - Probabil că nici unul din noi nu a exorcizat (adică să scoatem draci din alţi oameni) niciodată şi nici nu o va face. Nu este nici o problemă aceasta. Trebuie să ţinem cont de timpurile în care suntem şi de planul pe care Dumnezeu îl are cu noi. Lucrarea pe care o face El azi cu noi, cu biserica, este diferită în multe aspecte de cea pe care a făcut-o şi încă o va mai face cu poporul său pământesc, Israel.

Sunt anumite înţelegeri între El şi poporul Său trupesc (Israel), care nu sunt pentru alte categorii de oameni. Cum ar fi jertfele de animale, închinarea la templu, ţinerea Sabatului, semnele şi minunile, toate acestea fiind de natură materială; pe când, lucrarea pe care o are El cu noi, Biserica, este în primul rând spirituală. Nu este pentru noi azi să vedem, aşa cum I se întâmpla Domnului Isus aproape în fiecare zi, draci care scot strigăte şi trântesc oameni la pământ, care le dau puteri peste lanţuri de fier, care ghicesc viitorul, care ţin în neputinţă, orbire, surzenie, paralizie, etc. pe oameni. Nu ni se cere nouă să lucrăm în astfel de situaţii.

Nu că ele nu vor exista, este posibil să existe, dar nu sunt o regulă a zilei, aşa cum erau pe vremea întrupării Fiului Omului. Noi poate că nu am văzut astfel de draci care să ni se supună, poate că n-avem puterea de a călca peste şerpi şi scorpii, dar un lucru îl ştim şi ne bucurăm de el: că numele noastre sunt scrise în ceruri. Pe ce bază? Pe baza Cuvântului Său:

-- Ap.20:15 spune că oricine nu a fost găsit în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc, care cf. v.14 este moartea a doua de care nu vor avea parte cei din v.6, adică noi, cei ce vom fi înviaţi la prima înviere, noi cei care am crezut în jertfa mântuitoare a Domnului Isus Hristos - Io.5:24.

-- Ap.21:27 spune că în cetatea cerească Ierusalim, care este Mireasa Mielului (adică Biserica), nu va intra nimic întinat - şi orice om este întinat (păcătos - Rom.3:10-12,23; etc.) dacă nu este spălat prin credinţă (F.A.15:9) prin sângele Domnului Isus (1Co.6:11; Ap.1:5b; Col.1:14; Ef.1:7) - ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului. Aceştia suntem noi care am crezut în El şi care am fost născuţi din nou, din Duhul lui Dumnezeu (Io.1:12,13; 3:5,16), copiii Lui, după care El va veni ca să ne ia de aici şi să fim cu El în veac (Io.17:6; Evr.2:13; Io.14:3; 17:24; 1Tes.4:17).

Noi poate că nu am văzut astfel de draci care să ni se supună, poate că n-avem puterea de a călca peste şerpi şi scorpii, dar un lucru îl ştim şi ne bucurăm de el: că numele noastre sunt scrise în ceruri.

2. Draci pe care i-am supus

Şi totuşi sunt nişte draci care i-am supus de când L-am cunoscut pe El. Fiecare îi are pe ai lui: poate dracul înjurăturilor, mâniei, curviei, televizorului, beţiei, bătăii, mândriei, zgârceniei, lenei, fumatului, invidiei, furatului, minciunii, lăudăroşiei. Sunt lucruri de care am scăpat, slavă Domnului! Noi ne putem bucura azi de libertate şi alţii lîngă noi se pot bucura că nu îi mai necăjim ca altădată! Slăvit să fie Domnul!

E drept, nu toţi am supus toţi dracii (deşi Domnul ne-a dat o astfel de putere). Nu vreau să spun că între noi nu mai sunt oameni care au diferite obiceiuri rele, apucături păgâne, influenţe demonice. Chiar vreau să gândim la cîteva:

-- Nu vreau să spun că între noi nu mai sunt oameni care mint!

Sunt unii care încă nu sunt convinşi că minciuna este de la diavolul, că el este mincinos şi tatăl minciunii cum a spus Domnul Isus la Io.8:44, şi de câte ori minte, vorbeşte din ale lui şi aşa fac cei ce mint. Ei vorbesc de la diavolul. Ce urâciune: Copilul Domnului să facă treaba dracului!

Unii se tem de oameni şi nu spun adevărul care ar trebui….

Alţii sunt făţarnici, nişte laşi, prefăcuţi şi vorbesc de bine în faţă dar de rău pe la spate sau în gândul lor. Asta este tot o minciună şi chiar aici în sală sunt unii care ar trebui să se pocăiască de asta!

-- Nu vreau să spun că între noi nu mai sunt oameni care fură!

Zici: "Dar cum este posibil? Ce fură ei?"

Unii poate iau ce nu este al lor, fără să întrebe, fără să le fie dat, fie de la locul de muncă, fie din magazia sau clădirea bisericii, fie din casele altor oameni.

Alţii împrumută şi nu mai aduc înapoi (Cum se cheamă asta? Furt cu acordul posesorului!)

Alţii fură timp! Oare cum? Păi eşti chemat de un om să lucrezi la el pentru o plată şi ceea ce ai putea face într-o zi, faci în trei, nu pentru că eşti foarte meticulos şi vrei să ai grijă de toate detaliile, ci pentru că vrei să mănânci mâncarea altuia trei zile în loc de una şi pentru că nu vrei să te pui prea mult la muncă, sau poate vrei ca ceilalţi tovarăşi de lucru să ducă greul iar tu doar să iei plata.

Zici: eu n-am servici, eu nu lucrez pentru nimeni, nu pot fura timpul nimănui! Oare aşa să fie? Te-ai dus în casa cuiva care avea treabă şi fără să fii poftit te-ai făcut comod şi ai început să povesteşti una şi alta şi ai vorbit câte în lună şi câte-n stele şi poate apoi ai cerut să vezi şi un film, şi poate şi o lingură de ciorbă că, "de, suntem fraţi şi trebuie să mă omeneşti dacă am venit la tine..." (şi aşa, pe lângă timp furi şi mâncare!!!).

Zici: "Eu nu fac asta, cum altfel aş putea eu fura timp?" Întreabă-mă, că-ţi spun! Ai citit poate în Evrei 10:25, sau poate ai auzit predicatorul şi ai zis "Amin, frate, aşa este!" când vorbea despre "A nu părăsi adunarea". Alteori ai criticat pe unii şi pe alţii care lipseau de la serviciile Bisericii, dar… duminica trecută ai fost tare obosit pentru că te-ai uitat sâmbătă seara până noaptea târziu la TV... Joi, ai avut ceva treabă, iar în urmă cu două săptămâni ai avut ceva musafiri (acu' trei săptămâni te-a durut capul şi în urmă cu patru, piciorul!), şi ca să nu-i faci pe musafiri să creadă că eşti un fanatic religios, nu le-ai spus ca era ora şi ziua când tu mergeai la adunare (fii sigur că ei ştiau), nici nu ai vrut să-i necăjeşti invitându-i şi pe ei să vină cu tine. Oare nu ai furat timpul Domnului?

Sau atunci când ai promis lui Dumnezeu că te vei ruga 10 minute în fiecare zi şi nu te ţii de cuvânt, sau că vei citi, sau că vei mărturisi cuiva - nu este asta furt? Ba da! Este chiar mai mult: este şi minciună!

Şi să nu mai vorbesc de televizor, de comportarea răutăcioasă între soţ şi soţie, de creşterea defectuoasă a copiilor (răsfăţaţi şi răsfăţate), de mândria care vă roade pe unii, de invidie, de ciudă, de zgârcenie, de bârfă, de altele. Că dacă stai să te gândeşti mult la câte, care şi cum sunt ţi se întunecă tot orizontul…

Nu-i Dumnezeu plin de har, să ne numească cu toate astea copii ai Lui? Nu este asta bunătate peste puterea noastră de înţelegere? Oare nu ne îndeamnă asta pe toţi la pocăinţă?

Şi totuşi, deşi unii dintre noi poate nu am văzut unii din dracii aceştia supunându-se nouă, unii chiar nici nu ştim că îi avem, dar un lucru îl ştim: că numele noastre sunt scrise în ceruri, slăvit să fie Domnul! Mare este Domnul, să scrie în cer numele unora ca noi! Ne uităm uneori unii la alţii şi ne mirăm, ne îndoim de mîntuirea celui de lîngă noi. Unii când vor ajunge în cer primul lucru care-l vor cere este o gumă de şters: ca să mă şteargă pe mine de acolo! Şi totuşi, El ne-a cunoscut mai dinainte (Rom.8:29) şi cu toate astea a hotărât mai dinainte să fim asemenea Fiului Său - 1Io.3:1,2 (ştim).

Un aşa Dumnezeu, care ne-a scris numele în ceruri (tocmai nouă!), merită slujit din toată inima.
Suntem nişte oameni fericiţi (Lu.10:23,24).
Fie să rămânem şi să creştem în fericirea asta, a ascultării lui Dumnezeu.

2001.12.09 - Lunca Ilvei

Înapoi la Index predici